Conform prevederilor Legii nr.263/2010 actualizată condițiile ieșirii la pensie pentru limită de vârstă, stagiul de cotizare si stabilirea vechimii in muncă, o persoană trebuie să aibă:

  • Bărbați – un stagiu maxim de cotizare de 35 de ani și vârsta de 65 de ani,
  • Femeie – un stagiu maxim de cotizare de 30 de ani și 60 de ani și jumătate
  • Atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi – un stagiu minim de cotizare de 15 ani

Stagiul de cotizare

 

  • rezultă în urma adunării perioadelor de timp pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurările sociale în sistemul public de pensii
  • se iau în calcul și perioadele de timp lucrate legal în alte țări ale UE sau cu care România are convenții în acest sens, în condițiile reglementate de normele juridice la care țara noastră este parte
  • în anumite situații, deși beneficiarul nu a plătit contribuții, perioadele se iau în calcul la stabilirea vechimii în muncă

Veniturile pe care vi le declară angajatorul la stat și anii lucrați cu forme legale sunt primordiale pentru calculul pensiei.

Dovada vechimii în muncă prin adeverință de la fiecare loc de muncă de la care plecați sau sunteți disponibilizați:
  • conform modelului stabilit de legislația în domeniul pensiilor
  • dacă respectivele firme la care ați lucrat se desființează
  • pentru verificarea salariului declarat de angajator la stat, pentru că la nivelul venitului declarat se vor calcula drepturile de pensie

Cărțile de muncă nu se mai întocmesc și completează începând din 1 ianuarie 2011. De la acea dată evidența muncii se realizează doar electronic, prin intermediul registrului general de evidență a salariaților (Revisal). Conform prevederilor HG nr. 500/2011 fiecare angajator are obligația:

  • de a înființa și transmite la inspectoratul teritorial de muncă un registru general de evidență a salariaților și
  • de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

Dispariția cărților de muncă a determinat ca dovada vechimii în muncă să se poată face numai cu ajutorul unor adeverințe care să precizeze perioadele lucrate de salariații angajați cu contract de muncă.

Potrivit art. 5 din HG. 500/2011 și art. 34 din Codul muncii, pentru a intra în posesia adeverinței de vechime în muncă, salariații sau foștii salariați trebuie să solicite în scris de la angajator eliberarea acesteia. Acesta este obligat să elibereze adeverința:

“La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.”                                    

Adeverința se eliberează în original sau în copie certificată, în maxim 15 zile de când a fost solicitată.

 

Adeverința de vechime în muncă

 

Adeverința de vechime în muncă nu are un format standardizat, impus de legislație. Fiecare angajator poate alege forma în care eliberează documentul.

Adeverința trebuie să conțină precizări referitoare la:
  • datele de identificare ale salariatului
  • datele de identificare ale contractului individual de muncă pe baza căruia se atestă vechimea (numărul și anul în care a fost încheiat)
  • durata activității salariatului
  • funcțiile ocupate de salariat în perioada în care a fost angajat
  • schimbările suferite de contractul individual de muncă, în cazul în care a fost vorba de încheierea
  • modificarea, suspendarea sau încetarea CIM
  • valoarea salariului de bază, inclusiv sporuri care intră în calculul punctajului mediu anual
  • vechimea în muncă, în meserie și în specialitate
  • perioadele de concediu fără plată
  • absențele nemotivate de la serviciu

Funcționarii publici își dovedesc vechimea în muncă și în specialitate tot cu ajutorul unei adeverințe. Spre deosebire de mediul privat, unde formatul documentului este lăsat la latitudinea angajatorului, la  funcționarii publici adeverința este standardizată, modelul ei fiind reglementat prin  Ordinul Agentiei Naționale a Funcționarilor Publici nr. 192/2013.

Atestarea vechimii în muncă și în specialitatea studiilor dobândite după data de 1 ianuarie 2011, dovada vechimii dobândite până la 31 decembrie 2010 se face tot cu carnetul de muncă.

În situația în care angajatorul nu vrea sau nu poate elibera adeverința de vechime din motive obiective (pierderea arhivei, încetarea activității etc) salariații au posibilitatea să solicite documentul direct la Inspectoratul Teritorial de Muncă din raza căruia angajatorul își desfășoară activitatea.

Potrivit HG nr. 500/2011, instituția este obligată să elibereze o adeverință din care sa rezulte elementele conținute în registru, astfel cum a fost întocmit și transmis de către angajator, în maxim 15 zile de când angajatul a făcut solicitarea.

Inspectoratul teritorial de muncă eliberează documentul, în baza registrului electronic transmis de angajator, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării,  așa cum este precizează în HG nr. 500/2011.

Eliberarea adeverinței este taxată cu 20 de lei/document, potrivit Ordinul Ministerului Muncii nr. 826/2014, actul normativ care reglementează tarifele și taxele percepute de ITM.

Art. 3 din Ordinul Ministerului Muncii nr. 826/2014

 Tariful care se percepe de la persoanele fizice, juridice, de la persoanele fizice autorizate şi de la alte entităţi constituite în condiţiile legii pentru categoria de servicii prestate este de 20 lei/document, pentru fiecare dintre serviciile care pot fi prestate de inspectoratele teritoriale de muncă, respectiv:

    – eliberarea de certificate/adeverinţe/duplicate de adeverinţe în baza documentelor existente în arhivele inspectoratelor teritoriale de muncă, la cererea persoanelor fizice, juridice sau a oricăror entităţi care au dreptul legal de a solicita şi de a obţine aceste informaţii,

    – eliberarea de certificate cu informaţii extrase din baza de date organizată la nivelul Inspecţiei Muncii cu registrele generale de evidenţă a salariaţilor transmise de angajatori;

    – furnizarea datelor din Registrul general de evidenţă a salariaţilor pentru refacerea conţinutului său la angajator, prin eliberarea unor extrase pe suport hârtie din baza de date organizată la nivelul Inspecţiei Muncii

În cazul în care angajatorul refuză, neavând motive obiective, să elibereze adeverințele de vechime și orice alte documente ce atestă calitatea de salariat a solicitantului, el poate fi amendat cu o amendă de minim 300 de lei ce poate ajunge și la 1.000 de lei.

Solicitantul trebuie să sesizeze ITM, singura instituție abilitată să constate această contravenție și să aplice amenzile corespunzătoare.

 

În calculul vechimii în muncă mai sunt luate în considerare:

  • anumite studii
  • concediile medicale
  • concedii de îngrijire a copilului
Concediul de maternitate

 

La calculul vechimii se ține cont de situația persoanei care cere pensionarea la limită de vârstă și de mai multe perioade din viață.
În calculul vechimii se iau în considerare toate veniturile realizate și declarate prin intermediul Declarației 112 de către angajatori. În cadrul acestor venituri intră și cele realizate de mămicile care primesc indemnizație pentru îngrijirea copilului de până la doi ani. Toată această sumă pe care ele o încasează pe perioada acestui concediu este declarată și se constituie venit și vechime.

Facultatea urmată la cursuri la zi

Persoanele cu studii superioare efectuate la cursurile la zi pot folosi acea perioadă în calculul vechimii atunci când ies la pensie doar dacă pe perioada facultății îndeplinesc cumulativ condițiile:

  • nu au lucrat și
  • nu au încasat salariu

Vechimea realizată ca student la zi se ia în considerare ca și stagiu asimilat:

  1. în momentul înscrierii la pensie doar pentru limită de vârstă,
  2. dacă acele studii superioare nu au fost realizate în același timp cu altă activitate aducătoare de venit.

Dacă a avut salariu pe perioada studiilor, acele studii superioare nu i se iau în calculul vechimii.

Această vechime realizată la facultate la zi nu se ia în calcul:

  • la pensia anticipată sau
  • la pensia anticipată parțial

Potrivit Codului Muncii, o persoană poate să aibă mai multe locuri de muncă în același timp. Unul singur este cu normă întreagă, de opt ore pe zi.

Indiferent care este norma la celelalte locuri de muncă, persoanei respective:

  • nu i se vor aduna toate acele contracte de muncă la perioada de vechime,
  • se va considera vechime doar perioada în care a lucrat cu opt ore

Dacă a avut în același timp două contracte de muncă pe opt ore, atunci:

  • la vechime i se calculează un singur an și nu doi,
  • la valoare, potrivit principiului contributivității, i se vor lua în calcul veniturile de la ambii angajatori sau de la mai mulți angajatori

NU se iau în calculul vechimii:

  • masteratele
  • doctoratele sau
  • a doua facultate, ci doar prima, dacă a fost efectuată la zi, fără ca persoana să fi fost și angajat în aceeași perioadă
Perioada de șomaj și concediu medical

 

Potrivit legislației în vigoare, perioada în care o persoană a fost în șomaj intră în calculul vechimii pentru pensionare. La fel se consideră și șomajul tehnic, drept stagiu de cotizare pentru persoana aflată într-o astfel de situație.

Dacă o persoană se îmbolnăvește și intră în concediu medical, atunci perioada respectivă se consideră vechime în muncă.
Pot fi luați în calcul, în avantajul persoanelor care se pensionează, anii lucrați cu grupa I și cu grupa a II-a (art. 17 din Legea 263/2010):

  1. 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă;
  2. 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncă;
  3. 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiţii de muncă

Dacă o persoană îndeplinește condițiile legale de pensionare și are vechime suficientă în total, atunci se poate folosi de anii de grupă pentru a ieși mai devreme la pensie. Trebuie să se pensioneze la limită de vârstă și să dovedească cu actele că a lucrat în grupa respectivă.

Concediul fără plată

 

Dacă o persoană a fost trimisă în concediu fără plată, atunci respectiva perioadă nu poate fi adunată la calculul vechimii în muncă.

Veniturile obținute pe P.F.A.

 

Se consideră vechime în muncă perioada în care o persoană a realizat venituri de natură profesională:

  • întreprindere individuală
  • un P.F.A.
  • medici cu cabinete individuale
  • avocați
  • experți
  • cei care prestează activități de natura drepturilor de proprietate intelectuală cum ar fi artiști, jurnaliști etc.

Condiția este să vireze contribuții de asigurări sociale, persoana respectivă fiind obligată să își încheie o declarație de asigurare. Până în 2012, aceste declarații de asigurare se încheiau cu Casa de Pensii, dar, din iulie 2012, au fost preluate de către ANAF.

 

 

Legea nr.263 din 2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Codul muncii republicat