Efectele actului juridic civil

∞ Omul poate afla doar în practică de ce e în stare ∞

Prin efectele actului juridic civil se înţelege drepturile subiective şi obligaţiile civile:

  • la care dă naştere,
  • pe care le modifică sau
  • pe care le stinge un asemenea act, conţinutul său.

Ceea ce pentru raportul juridic reprezintă conţinutul său pentru actul juridic civil care generează acel raport reprezintă efectele sale. Prin determinarea efectelor actului juridic civil înţelegem stabilirea ori fixarea drepturilor subiective şi obligaţiilor civile pe care le-a generat, modificat ori stins.

infografic-efectele-acului-juridic

Etapele stabilirii efectelor actului juridic civil:

  • dovedirea actului (negotium)– ce presupune aplicarea regulilor privind proba actului juridic civil, să se dovedească existenţa actului. Odată cu dovedirea existenţei actului juridic civil se stabilesc şi efectele sale, dacă sunt clar exprimate sau înfăţişate
  • interpretarea clauzelor actului– este necesară în situaţia în care deşi existenţa actului este neîndoielnică, efectele sale nu apar cu claritate. În funcţie de circumstanţe, interpretarea actelor poate avea ca obiective:
a) calificarea juridică a actului ajungându-se la o concluzie precum:
  1. este vorba de un act numit, tipic căruia i se aplică regulile speciale
  2. este vorba de un act nenumit, atipic căruia i se aplică regulile generale de convenţii, contracte
b) stabilirea înţelesului unei clauze de care depinde stabilirea de drepturi şi obligaţii civile

Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arată cum şi faţă de cine se produc aceste efecte. Excepţiile de la principii sunt situaţii în care regulile menţionate nu se aplică.

1.   PRINCIPIUL FORŢEI OBLIGATORII = PACTA SUNT SERVANTA

Potrivit art.1270 alin.1 Cod civil

Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante – rezultând principiul forţei obligatorii ce are două cerinţe:

  • necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice civile
  • imperativul moral al respectării cuvântului dat

Excepţiile de la principiu sunt cazurile în care efectele nu se produc aşa cum au dorit părţile la încheierea lui. Aceste efecte sunt mai restrânse sau mai întinse, independent de voinţa părţilor sau a unei părţi.

Cazuri de restrângere a forţei obligatorii

Sunt situaţiile când actul juridic încetează înainte de termen datorită dispariţiei unui element al său precum:

  1. încetarea contractului de mandat din cauza morţii, interdicţiei, insolvabilităţii şi falimentului mandatului sau mandatarului
  2. încetarea contractului de locaţiune când lucrul a pierit în total sau este neutilizabil
Cazuri de extindere a forţei obligatorii:
  • Prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii peste termenul stipulat de părţi
  • Prelungirea efectelor actului cu executare succesivă, datorită suspendării temporare a executării lui pe tot timpul cât durează cauza de suspendare:
  1. un caz de forţă majoră, situaţie în care intervine tot o prelungire, dar forţată a efectelor actului
  • Revizuirea efectelor actului juridic datorită schimbării împrejurărilor avute în vedere de părţi la încheierea actului juridic (teoria impreviziunii). Este aplicabilă în special la actele juridice cu titlu gratuit (contractul de voluntariat). Este expresia principiului autonomiei de voinţă specifică actelor juridice civile când părţile stabilesc, prin clauze exprese, posibilitatea revizuirii ulterioare actului. Nu trebuie confundate cu clauzele penale prin care se stabileşte numai cuantumul despăgubirilor în caz de neexecutare a obligaţiilor asumate.
Art.1271 alin (2) Cod civil

Dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări exceptionale a împrejurărilor care ar face injustă obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate să dispună:

  1. adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părti pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;
  2. încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.
(3) Dispozitiile alin.(2) sunt aplicabile numai dacă:
  1. schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;
  2. schimbarea împrejurărilor, precum si întinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în momentul încheierii contractului;
  3. debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc;
  4. debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credintă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului

PRINCIPIUL IREVOCABILITĂŢII ACTULUI JURIDIC CIVIL

Este regula de drept potrivit căreia:

  • actului bilateral nu i se poate pune capăt prin voinţa numai a uneia din părţi,
  • actului unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voinţă în sens contrar, din partea autorului actului.

Art 1270 alin (2) Cod civil – Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părtilor ori din cauze autorizate de lege.”

 Constituie excepţii de la irevocabilitatea actului juridic cazurile în care:

  • actul juridic bilateral i se poate pune capăt prin voinţa uneia din părţi,
  • actului juridic multilateral i se poate pune capăt prin voinţa a două sau mai multe părţi, dar nu toate,
  • actului juridic unilateral i se poate pune capăt prin voinţa autorului lui.
Excepţii de la irevocabilitate pentru convenţii:
  • orice donaţie între soţi în timpul mariajului este revocabilă
  • mandatul se stinge prin revocarea mandatului sau prin renunţarea mandatarului la mandat
  • denunţarea închirierii unei locuinţe la cererea chiriaşului
  • denunţarea unilaterală a unui contract de voluntariat
Excepţii de la irevocabilitate la actele unilaterale:

În cazul contractelor sinalagmatice, principiul obligativităţii şi principiul irevocabilităţii dobândesc anumite particularităţi, contractele producând aspecte specifice:

  • excepţia de neexecutare
  • rezoluţiunea sau rezilierea pentru neexecutarea culpabilă
  • riscul contractului

PRINCIPIUL RELATIVITĂŢII EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL

Este regula potrivit căreia acest act produce efecte numai faţă de autorii sau autorul actului, el neputând să profite sau să dăuneze altor persoane.

”Art. 1280 Cod civil Contractul produce efecte numai între părti, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

Parte înseamnă persoana care:
  • încheia actului juridic civil fie personal, fie prin reprezentare, şi
  • în patrimoniul ori persoana căreia se produc efectele actului juridic civil întrucât a exprimat un interes personal în acel act

O partea a actului juridic civil poate fi alcătuită din mai multe persoane fizice sau juridice care promovează ori au un interes sau o poziţie comună.

Având-cauză

Este persoana care, deşi n-a participat la încheierea actului, totuşi suportă efectele acestuia, datorită legăturii sale juridice cu părţile actului.

 Există trei categorii de având-cauză:

  • Succesorii universali

    Persoana care dobândeşte un patrimoniu, adică o universalitate (moştenitorul legal unic, legatarul universal,..)

  • Succesorii cu titlu universal

    Persoana care dobândeşte o fracţiune dintr-un patrimoniu (moştenitorii legali, legatarii cu titlu universal).

Succesorii universali şi cei cu titlu universal sunt continuatori ai personalităţii autorului lor, întrucât dobândesc un patrimoniu sau o fracţie de patrimoniu.

Ei au calitatea de având–cauză întrucât:

  1. actul juridic încheiat de autorul lor îşi produce efectele şi faţă de ei,
  2. preiau toate sau o parte din drepturile subiective şi obligaţiile autorului lor,
  3. nu preiau pe cele strâns legate de persoana autorului şi cele declarate de părţi ca netransmisibile.
  • Succesorii cu titlu particular

    Sunt persoanele care dobândesc un anumit drept, privit individual (ut singuli). Calitatea de având-cauză rezultă din poziţia faţă de drepturile şi obligaţiile dobândite, respectiv asumate. Acestea sunt asumate de cel de la care dobândeşte bunul prin alte acte juridice (cumpărătorul, donatorul, legatarul cu titlu particular).

          Precizare:

1) dobânditorul unui anumit bun are calitatea de parte dacă îl privim în raport de actul în temeiul căruia se dobândeşte

2) acelaşi dobânditor poate avea calitatea de având-cauză numai în raport de alte acte juridice:

  • pe care autorul (transmiţătorul) le-a încheiat şi
  • în temeiul cărora acesta a dobândit drepturi şi şi-a asumat obligaţii (îndatoriri).

Dobânditorul unui anumit bun (succesorul cu titlu particular) are calitatea de având-cauză. El se bucură de drepturi şi este ţinut de obligaţiile autorului numai dacă sunt întrunite următoarele trei condiţii:

  1. să fie vorba de drepturi şi obligaţii strâns legate de bunul dobândit de succesorul cu titlu particular
  2. să fie vorba de acte (încheiate de autor cu alte persoane) cu data anterioară datei actului încheiat de dobânditor cu autorul de la care a obţinut bunul (data certă)
  3. dacă actul este supus unor condiţii de publicitate se cere să fi fost îndeplinite formele de publicitate
  • Creditorii chirografari

    Sunt creditorii care nu au o garanţie reală (gaj sau ipotecă) care să le asigure realizarea creanţei.

 Caracterizare:

  1. ei nu pot urmări decât bunurile debitorului existente în momentul când, creanţa ajunsă la scadenţa se trece la executare
  2. ei suferă concurenţa celorlalţi creditori chirografari, neavând un drept de preferinţ
  3. unele din bunurile debitorului, chiar dacă există în patrimoniul acestuia la momentul executării, nu sunt urmăribile, legea exceptându-le de la urmărire

Creditorii chirografari sunt având-cauză întrucât ei suferă, în mod direct, influienţa actelor juridice  încheiate de debitor cu alte persoane, acte prin care patrimoniul acestuia se măreşte sau se micşorează.

Neavând dreptul să se amestece în actele pe care le face debitorul sau este ţinut să respecte aceste acte, fiindu-i opozabile. Această calitate încetează faţă de actele încheiate de debitor, cu terţe persoane, în frauda intereselor creditorilor chirografari.

Terţii

Sunt persoane străine de actul juridic.

EXCEPŢII DE LA PRINCIPIUL RELATIVITĂŢII

Sunt acele situaţii juridice în care efectele actului juridic se produc faţă de persoane care nu au participat la încheierea actului. Participarea nu s-a realizat nici personal şi nici prin reprezentant.

EXCEPȚII APARENTE
a) Situaţia avânzilor-cauză

Producerea efectelor faţă de avânzi-cauză nu reprezintă excepţie de la relativitate deoarece:

  • succesorii universali şi cei cu titlu universal sunt continuatori ai autorului lor, fiind asimilaţi părţilor.
  • succesorii cu titlu particular iau locul părţii actului juridic, iar dobândirea calităţii de avânzi-cauză se face cu voia lor
  • creditorii chirografari nu intră în excepţie reală deoarece:
  1. actul încheiat de debitor nu dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru ei, direct ci pentru debitor, iar
  2. dreptul de a ataca actul fraudulos izvorăşte din lege, iar nu din actul debitorului încheiat cu terțul
b) Promisiunea faptei altuia – (numită şi convenţia de porte-forte)

Este convenţia în care:

  • parte, promitentul, se obligă faţă de cealaltă parte,
  • creditorul promisiunii, să determine pe o a treia persoană,
  • terţ să ratifice actul încheiat în absenţa sa.

Este propria fapta a promitentului de a determina pe cineva să adere la un act. Terţul va fi obligat numai dacă se obligă personal ori prin reprezentant, ratificând actul care, până la acel moment îi era inopozabil.

Art. 1283 Cod civil

(1) Cel care se angajează la a determina un terț să încheie sau să ratifice un act este ținut să repare prejudiciul cauzat dacă:

  • terțul refuză să se oblige sau,
  • atunci când s-a obligat şi ca fideiusor, dacă terțul nu execută prestația promisă.

(2) Cu toate acestea, promitentul nu răspunde dacă asigură executarea obligației terțului, fără a se produce vreun prejudiciu creditorului.

(3) Intenția promitentului de a se angaja personal nu se prezumă, ci trebuie să reiasă neîndoielnic din contract sau din împrejurările în care acesta a fost încheiat.

c) Simulaţia

Este operaţiunea juridică prin care:

  • printr-un act juridic public dar mincinos, nereal, denumit şi simulat,
  • se creează o altă situaţie juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevarat
  • actul ascuns trebuie să se încheie concomitent sau anterior încheierii actului public

Art. 1289 Cod civil

(1) Contractul secret produce efecte numai între părți. Dacă din natura contractului ori din stipulatia părților nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal.

(2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părti dacă nu îndeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă

         Simulaţia poate îmbraca trei forme:

  • actul fictivactul public este încheiat numai de formă, fiind contrazis de actul secret, numit şi contraînscris)
  • actul deghizat– în actul public se indică un anumit act iar în actul secret se arată adevăratul act dorit de părţi
  • interpunerea de persoane– numai prin actul secret se determină adevaratele părţi, altele decât cele din actul public. Dreptul terţului de a invoca actul public, ori acela de a opta între actul public şi cel secret are ca izvor legea.
 d) Reprezentarea

Este procedeul prin care o persoană numită reprezentant, încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane numite reprezentat. Efectele actului se produc direct şi nemijlocit în persoana reprezentantului.

”Art. 1295 Cod civil

 Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotărâre judecătorească, după caz.”

După izvorul său reprezentarea este de două feluri:

  • convențională– care este generată de contractul de mandat
  • legală– cea care izvorăşte din lege
e) Acţiuni directe

Este dreptul la acţiune conferit în unele cazuri creditorului, printr-o dispoziţie expresă a legii:

  • de a pretinde executarea creanţei sale direct de la un debitor al debitorului său,
  • deşi creditorul n-a fost parte la contractul încheiat între debitorul său şi debitorul acestuia.

Exemplu – în cazul contractului de antrepriză de clădiri, lucrătorii angajaţi de antreprenor au dreptul de a acţiona direct pe beneficiarul construcţiei.

EXCEPŢIE VERITABILĂ DE LA RELATIVITATE

 Stipulaţia pentru altul

Stipulaţia pentru altul este denumit şi contractul în favoarea unei a treia persoane.

Este actul bilateral prin care:

  • o parte – stipulant– convine cu cealaltă parte
  • promitent – ca aceasta din urmă să efectueze o prestaţie în favoarea unei a treia personae
  • terţul beneficiar, care nu participă la încheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare.

Art. 1284 Cod civil

  • (1) Oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terț.
  • (2) Prin efectul stipulației, beneficiarul dobândește dreptul de a cere direct promitentului executarea prestației.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.